Fragmentul “Uniforma neagră îi era bine strânsă pe talie, ca un veștmânt militar, iar gulerul tare foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și foarte elegant.” Este o prezentare a lui:
1
“Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie” este o parte a portretului fizic al lui Felix. Fragmenul cheie care subliniază “ochiul estetului” călinescian este:
“Zidăria era crăpată și scorojită în foarte multe locuri și din crăpăturile dintre fațada casei și trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile” reprezintă fragmentul în care:
“Capul îi era atins de o calviție totală și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta pătrată. Buzele îi erau întoarse în afarăși galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinți vizibili, ca niște așchii de os.” este descrierea fizică a lui:
“un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos”, “lanțul greu de aur”, “parfumul discret” sunt afirmații despre:
“Ochii îi erau bulbucați ca și aceia ai bătrânului, cu care semăna puțin și avea de altfel aceeași mișcare moale a pleoapelor” este un fragment de caracterizare a:
Aglae îl întâmpină pe Felix cu afirmația: “Când a murit mă-sa era numai atât.” Ea nu semnifică faptul că:
“Atunci faceți pensiune, continuă implacabil Aglae. O să aibă Otilia cu cine se distra, ce zici Pascalopol?” repreintă afirmația prin care:
Replica bătrânei servitoare este: “- Haida! A-nceput nebunia!”. Ea se referă la:
La afirmația finală a lui Felix: “dar mare medic știu că pot deveni, vreau neapărat să devin”, Otilia are următoarea reacție:
Așa se explică de ce Otilia îl părăsește, deși îi mărturisește dragostea. Mai matură în gândire decât pare. Fata realizează că este o piedică în calea devenirii lui profesionale.
Afirmația “Cu ăsta, cu Otilia, cu Felix și cu Georgeta am cuceri lumea ” îi aparține:
“Cine a fost în stare de atâta stăpânire e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor” este scrisoarea:
Afirmația conform căreia Otilia “e prin Spania, prin america, nu știu pe unde, nevasta unui conte, așa ceva” îi aparține lui: